




Kris-ul e un pumnalul asimetric,cu doua taisuri,al indigenilor din Indonezia,Malaiezia,Tailanda si Brunei.Kris-ul e celebru pentru forma lui valurita,dar el poate avea si lama dreapta.E in egala masura o arma si un obiect spiritual.In 2005 UNESCO a inclus kris-ul Indonezian pe lista capodoperelor care formeaza patrimoniul intangibil al umanitatii.
Cuvantul kris deriva ditr-un cuvant din javaneza veche,ngiris care inseamna a injunghia.Termenul kris e mai utilizat mai frecvent in vest,dar in tara de bastina a punmalului e preferat termenul keris.
Originile acestui pumnal se pierd in istoria Asiei de Sud-Est,dar arheologii pretind ca primul prototip al krisului ar fi descoperit in Dong Son,in actualul Vietnam,in jurul anului 300 A.C.De acolo a ajuns in Malaiezia,purtat de migratiile populatiei Cham.
O alta teorie pretinde ca krisul provine din India,iar forma lui actuala a fost stabilita in jurul anului 1361 D.C.,in regatul Majapahit.In antichitate majoritatea krisurilor aveau lama dreapta,situatie care ulterior s-a modificat.Unele reprezentari celebre al krisurilor apar in templele Borobudur si Prambanan.
Krisu-ul era purtat zilnic,de barbati si de femei,carora le era permis sa invete silat,(pumnalele lor erau mai mici decat cele ale ale barbatilor),dar pumnalul era si o arma de ceremonie,fiind purtat la evenimente speciale,cum ar fi nuntile.De regula un om purta un singur pumnal,dar celebrul amiral Hang Tuah obisnuia sa poarte un kris scurt si unul lung.Pumnalele ramaneau in familie,fiind transmise din generatie in generatie.
Kris-ul era deseori rupt sau uzat in lupta,iar purificarile si curatarile rituale,in timp uzau lama,lasand-o subtire.De aceea,pumnalul necesita multe reparatii si ajustari.
In multe regiuni din Indonezia,kris-ul era arma folosita in executii.In acest caz,pumnalul avea o lama dreapta si zvelta.Condamnatul ingenunchea in fata calaului,care ii punea pe umeri si pe zona supraclaviculara o protectie de vata sau de un material similar,absorbant.Lama strapungea protectia perforand artera subclaviculara si inima.Cand era retras,vata stergea lama pumnalului,lasand-o curata.
Traditional,kris-ul avea un maner similar cel al unui pistol,care facilita miscarile de impungere,permitand palmei sa aplice presiune asupra lamei.Manerul oferea foarte putina protectie pentru mana,iar rareori axa lamei face un unghi cu axa manerului,pentru ca lama sa se rasuceasca la impactul cu coastele,dar in practica nu prea functiona si facea arma putin durabila.
Producera unui kris putea dura putin timp,dar armele legendare luau o viata ca sa fie create.Lama era confectionata din aliaje care contineau nichel,si un conglomerat de multe metale,iar procesul forjarii lamei evidentia metalele din componenta ei.De multe ori lama pastra amprentele degetelor mari si chiar ale buzelor fierarului. Teaca,desi traditional era confectionata din lemn,uneori era din fildes,sau chiar din aur.
In lupta,razboinicul avea trei kris-uri:al lui,al socrului,si al familiei sale,care i-a fost transmis din tata in fiu.Teaca unui kris servea la pararea loviturilor.
Creatorii kris-ului erau fierarii,numiti empu,sau pandai besi.In Bali,aceasta indeletnicire era rezervata clanului Pande,ai carui membrii faceau si bijuterii.Acestia nu doar fabricau arma;ei indeplineau si o serie de vechi ritualuri magice,care confereau lamei puteri mistice.Din aceasta cauza,kris-ul era considerat aproape o fiinta vie,deoarece era salasul unor spirite,bun sau rele.Legendele povestesc despre kris-uri care se miscau prin proprie vointa,ucigand singure oameni,sau care se se ridicau cand erau strigate pe nume de stapanii lor.Altele isi ocroteau stapamii de incendii,moarte,recolte proaste,aduceau noroc si belsug.
Evident,aceste legende sunt legate de realitatile cu care se confrunta populatia in care au luat nastere.De exemplu,legenda kris-ului numit Beras Wutah,din Java,spune ca acesta i-ar fi asigurat proprietarului sau o viata linistita,fara grija foamei.In realitate,aceasta arma era desemnata ofiterilor guvernamentali care erau platiti total sau partial in produse alimentare,mai ales orez.
Puterile incatusate in kris puteau fi benefice sau malefice,si existau teste pentru a determina acest lucru.Taieturi pe frunze,grosimea lamei,toate erau indicii,dar testul suprem cerea posesorului sa doarma cu arma sub perna,astfel incat spiritele kris-ului sa poate comunica cu el in vis.Daca omul avea un cosmar,lama era nefasta si trebuia abandonata,dar daca visul era bun,arma avea sa-i aduca noroc.Totusi,daca o arma era nefasta pentru o persoana putea foarte bine fi benefica pentru o alta.Ideea era ca kris-ul isi alegea stapanul in aceiasi masura in care acesta isi alegea arma.Era vital ca intre pumnal si proprietar sa existe armonie.
Datorita puterilor magice ale kris-ului razboinicii le aduceau acestora ofrande in temple,de asemenea,se credea ca indreptand varful kris-ului spre o persoana,condamnai aceea persoana la moarte;pentru a neutraliza acest efect,inaintea inceperii antrenamentelor de silat,razboinicii atingeau varful lamei de pamant.
Kris-ul e reprezentat in prezent pe moneda de 1 cent a dolarului malaiezian si din borneo.Dupa ce Malaiezia si-a castigat independenta,kris-ul a devenit un sinbol al nationalismului malaiezian.
Forma si scopul kris-ului nu s-au schimbat din antichititate pana in prezent.
O trasatura comuna tuturor lamelor din Asia e dublul lor scop.Scopului practic,i se alatura intotdeauna unul mistic.Arma nu e doar un instrument,ci devine o opera de arta,care pastreaza in ea o parte din spiritul creatorului ei,si,apoi devine parte din spiritul proprietarului,servind nu doar in lupta ci si ritualuri magice.
E firesc deci ca artele martiale sa contina tehnici de cutit.O caracteristica a artelor martiale indoneziene,in special silat-ul sau kali filipino,sau escrima e ca nu predau tehnici de aparare cu mana goala in fata unei agresiuni cu un cutit,ci se predau tehnici de cutit contra cutit,deoarece aceasta arma e,in aceste regiuni o prelungire fireasca a bratului.
De aceea am adaugat acestui articol un clip cu o demonstratie de escrima a lui Frans Stroeven,un adevarat maestru,care a invatat escrima de la sursa,si personal consider ca e la ora actuala cel mai bun luptator cu cutitul.Sper sa va placa.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu