Bowie

Un cutit legendar,care a cucerit vestul nord americii,si ulterior inimile iubitorilor de cutite.
Bowie a fost popularizat in sec.19 de colonelul James Bowie.Designul masiv,cu lama lata,un singur tais,si varful "ridicat",a prins extraordinar de repede,multi producatori fabricand pana azi diverse variante ale cutitului.
Primul care a fabricat un Bowie a fost un fierar numit James Black,care a colaborat cu colonelul Bowie,ameliorand prin incercari repetate faimoasa arma.S-a pornit de la cutitul de vanatoare spaniol,care era mai mic,varful era drept si nu avea garda.Practic era un cutit de macelarie mai mic.Aceasta arma produsa de Jesie Clifft a ajuns la Rezin Bowie,si ulterior la James Bowie,fratele lui Rezin, care s-a servit de ea in faimosul duel din Sandbar,Missisippi,aproape de Natchez,din 1820.Duelul,desi initial a avut alti protagonisti,a degenerat.Bowie si un anume Noris Wright erau secundantii duelistilor.Dupa incheierea duelului cei direct implicati au plecat si a izbucnit o cearta violenta intre secundanti.Bowie,desi grav ranit,injunghiat,batut si impuscat a castigat lupta gratie cutitului sau.Ulterior,in Texas,Bowie i-a ucis pe cei 3 barbati angajati sa-l ucida,aproape decapitand-ul pe unul,despicand teasta celuilalt si dezmembrand-ul pe al treilea.Martorii au afirmat ca Bowie a folosit un cutit mare,de macelar.Fratii Bowie au inceput sa primeasca cereri pentru asemenea cutite,si si-au castigat un mare renume si probabil o avere consistenta colaborand cu diversi producatori,care ornau lamele la comanda.Printre acestia:Daniel Searles,John Constable,si George Featherstonhaugh care descria cutitul Bowie drept un instrument formidabil,mandria Arkansului.
Versiunea finala a cutitului a fost o arma cu lama de cel putin 15 cm.lungime(unele ajungeau si la 30 cm.),cu o latime de 4-5 cm.,si cu o grosime de 4,7-6,3 mm.
Partea netaioasa a lamei era dublata de o banda de metal moale,de regula cupru,care avea rolul de absorbi socurile si de furniza un sprijin suplimentar lamei,impiedicand ruperea ei,cauzate de metalul de proasta calitate si prelucrarea insuficienta.Cutitul avea o garda in forma de S a carui scop era prinda lama adversarului si sa protejeze mana in timpul luptei.
Uhnele cutite aveau o crestatura aproape de maner despre care unii spun ca avea scopul de prinde lama adversarului.De fapt,crestatura spaniola avea scopul mult mai putin nobil de a ajuta la jupuit,la reparat franghii sau plase sau de servi drept reper cand lama era ascutita.Mai servea si la detensionarea lamei in cursul utilizarii.
O alta caracteristica importanta a cutitului e varful ridicat,si sub linia care delimiteaza "spatele" lamei,pentru n control mai bun.De aceea,pentru a imbunatati capacitatea de impungere,cutitul avea un asa zis tais fals,care mergea de regula pana la 1/4 din lama(desi uneori se intindea pe toata lama).Scopul taisului fals,care putea sa fie ascutit sau nu era sa i-a din metalul de langa varf,facand injunghierea mai usoara.Versiunea atribuita lui James Black avea acest tais fals ascutit,pentru a permnite cuiva antrenat in scrima europeana sa executa o taietura spre inapoi(rever).Partea rotunjita lamei-spre varf folosea la jupuire,iar partea dreapta,dinspre maner la diverse treburi domestice ca taierea lemnelor,a franghiilor,etc.
Rusell Johnson om de stiinta si cercetator descrie Bowie-ul genial:trebuie sa fie destul de lung pentru a fi folosit ca o sabie,destul de taios ca sa te poti rade cu el,destul de lat ca sa-l poti foloso ca vasla si destul de greu ca serveasca drept toporisca.
Cutitele destinate vanatorii erau ascutite doar pe o parte pentru a evita ranirea utilizatorului in timp ce jupuia sa eviscera vanatul.
Jim Bowie a murit la 5 ani dupa lupta din Sandbar,in batalia de la Alamo,facand cutitul si mai celebru.Desi nu se stie ce s-a intamplat cu cutitul lui,un Bowie gravat cu nr.1 a fost cumparat de muzeul de istorie al statului Arkansas de la un colectionar.
In 1830,Jim Bowie i-a prezentat lui James Brown o macheta de lemn a cutitului pe care si-l dorea;fierarul i-a facut modelul comandat,dar a mai facut unul,cu parte rotunjita a lamei ascutita.Bowie a ales modelul modificat.Acest model se mai numeste si Shefield-Bowie,fiindca modelul a devenit atat de popular in Anglia incat manufacturile din Shefield exportau in 1850 mari cantitati de asemenea cutite in SUA.Acestea aveau garda din lemn sau corn de cerb,iar unele chiar din argint.
Black a cunoscut un succes rasunator;el a rafinat designul si a imbunatatit calitatea lamelor,pana in 1839.Atunci,imediat dupa moartea sotiei sale,in timp ce era bolnav in pat, a fost atacat de socrul sau,(care -i fusese si partener de afaceri),cu o bata,pe motiv ca Black se casatorise cu fiica lui-cu multi ani in urma.Aproape orbit in urma atacului,Black nu a mai putut crea cutite.
Lamele lui Black erau exceptional de rezistente si flexibile;acesta muncea in spatele unei perdele de piele si a luat secretele sale in mormant.Unii credeau ca redescoperise cum se fabrica otelul de Damasc.Inainte de muri,in 1870,la varsta de 70 de ani,a incercat sa-i transmita secretul fiului sau care l-a ingrijit in ultimii ani-Daniel Webster Jones.Dar fiind de mult retras din activitate si el uitase propriul sau secret.Daniel a ajuns ulterior guvernator de Arkansas.
Locul e nastere al cutitului Bowie e acum parte din vechiul parc istoric al statului Washington,care contine peste 40 de cladiri restaurate,inclusiv magazinul lui Black.
De-a lungul anilor termenul Bowie a fost excesiv utilizat,pana la punctul in care a devenit o denumire generica pentru orice cutit mare,care se purta in teaca.La inceputul razboiului civil,confederatii purtau cutite imense,carora le spuneau Bowie cu garda in forma de D,care erau aproape sabii in miniatura.
Bowie e uneori confundat cu "Scobitoarea de dinti din Arkansas",dar,desi ambele sunt cutitie mari,asemanarile se opresc aici.Scobitoarea e un pumnal cu lama dreapta,echilibrat,care poate fi si aruncat,(lucru dificil de realizat cu un Bowie),dar serveste si la impuns sau taiat.Unii considera ca Black ar fi parintele Scobitorii,dar nu exista dovezi in acest sens.
Cutitele facute in Shefield,se deosebesc de cele ale lui Black,prin lama mai subtire,taisul fals mai lung si varful mai putin curbat.
Gandit ca o unealta utila la vanatoare,si in celasi timp o arma formidabila,Bowie e pana astazi popular,desi marimea lui il face incomod pentru lumea moderna.
Incepand cu 1960,au aparut cutite Bowie cu zimti de fierastrau,pe muchia opusa taisului,care au intrat in dotarea fortelor aeriene ale SUA.Zimtii erau ganditi pentru a taia cupola de geam acrilic a unui avion sau elicopter doborat.
Bowie e stramosul cutitelor militare de supravietuire,jucand un glorios rol in trilogia Rambo,desi a intrat in dotarea fortelor navale ale SUA din al doilea razboi mondial sub denumirea de KA-BAR,si a ramas in diferite forme i dotarea fortelor armate ale SUA pana azi.Un Bowie apare de ecusonul de maneca al Brigazii 39 Infanterie,cartiruita i Litlle Rock,Arkansas.
Jim Bowie a fost inclus in galeria celor mai faimosi creatori de lame,de catre revista Blade Magazin,in 1988,la Blade Show-ul din Atlanta,Georgia,o recunoastere a meritelor lui in popularizarea acestui cutit.
Ca o parte amuzanta,se poate discuta statutul legal al cutitului la el acasa.In 1830,multe state din sud au emis legi anti-Bowie pentru a contracara popularitatea acestor arme(probabil Jim Bowie si Black nu au "cotizat" la vreun stab al vremii-dar astea sunt doar speculatii),asa ca din 1837 Alabama a decis ca vanzarea unui cutit Bowie era taxata cu 100$,iar uciderea cu un Bowie era considerata crima,indiferent de circumstante.
In Texas,statul in care Jim Bowie a murit e ilegal astazi sa porti un cutit Bowie,considerat cutit ilegal.Interdictia nu se aplica daca il porti intr-o masina personala(in care poti avea si o arma de foc sau o bata),si nici pe parcusul drumului spre/dinspre masina,sau daca participi la o activitate sportiva care implica utilizarea cutitului.
Ca o parere personala,Bowie mi se pare mai mult un cutit de intimidare(vezi celebra scena din Crocodile Dundee),sau,in cel mai bun caz de vanatoare-supravietuire.Lama foarte lunga si grea,si manerul proportional foarte mic fac ca greutatea sa fie inegal distribuita lama fiind mult mai grea,cea ce il face ideal pentru taiat(gen maceta)o cale prin jungla,dar il face incomod de utilizat intr-o situatie in care viteza e esentiala,sau,in cazul unei folosiri indelungate,va provoca o oboseala accentuata a antebratului si incheieturii mainii.Deasemenea impungerile sunt dificil de facut si faptul ca are un singur tais limiteaza procedeele la care se preteaza.
Ramane insa un cutit remarcabil,impresionant si frumos,nascut intr-o perioada si in niste conditii unde factorul psihologic conta la fel de mult ca si cel functional.

Kris

Kris-ul e un pumnalul asimetric,cu doua taisuri,al indigenilor din Indonezia,Malaiezia,Tailanda si Brunei.Kris-ul e celebru pentru forma lui valurita,dar el poate avea si lama dreapta.E in egala masura o arma si un obiect spiritual.In 2005 UNESCO a inclus kris-ul Indonezian pe lista capodoperelor care formeaza patrimoniul intangibil al umanitatii.
Cuvantul kris deriva ditr-un cuvant din javaneza veche,ngiris care inseamna a injunghia.Termenul kris e mai utilizat mai frecvent in vest,dar in tara de bastina a punmalului e preferat termenul keris.
Originile acestui pumnal se pierd in istoria Asiei de Sud-Est,dar arheologii pretind ca primul prototip al krisului ar fi descoperit in Dong Son,in actualul Vietnam,in jurul anului 300 A.C.De acolo a ajuns in Malaiezia,purtat de migratiile populatiei Cham.
O alta teorie pretinde ca krisul provine din India,iar forma lui actuala a fost stabilita in jurul anului 1361 D.C.,in regatul Majapahit.In antichitate majoritatea krisurilor aveau lama dreapta,situatie care ulterior s-a modificat.Unele reprezentari celebre al krisurilor apar in templele Borobudur si Prambanan.
Krisu-ul era purtat zilnic,de barbati si de femei,carora le era permis sa invete silat,(pumnalele lor erau mai mici decat cele ale ale barbatilor),dar pumnalul era si o arma de ceremonie,fiind purtat la evenimente speciale,cum ar fi nuntile.De regula un om purta un singur pumnal,dar celebrul amiral Hang Tuah obisnuia sa poarte un kris scurt si unul lung.Pumnalele ramaneau in familie,fiind transmise din generatie in generatie.
Kris-ul era deseori rupt sau uzat in lupta,iar purificarile si curatarile rituale,in timp uzau lama,lasand-o subtire.De aceea,pumnalul necesita multe reparatii si ajustari.
In multe regiuni din Indonezia,kris-ul era arma folosita in executii.In acest caz,pumnalul avea o lama dreapta si zvelta.Condamnatul ingenunchea in fata calaului,care ii punea pe umeri si pe zona supraclaviculara o protectie de vata sau de un material similar,absorbant.Lama strapungea protectia perforand artera subclaviculara si inima.Cand era retras,vata stergea lama pumnalului,lasand-o curata.
Traditional,kris-ul avea un maner similar cel al unui pistol,care facilita miscarile de impungere,permitand palmei sa aplice presiune asupra lamei.Manerul oferea foarte putina protectie pentru mana,iar rareori axa lamei face un unghi cu axa manerului,pentru ca lama sa se rasuceasca la impactul cu coastele,dar in practica nu prea functiona si facea arma putin durabila.
Producera unui kris putea dura putin timp,dar armele legendare luau o viata ca sa fie create.Lama era confectionata din aliaje care contineau nichel,si un conglomerat de multe metale,iar procesul forjarii lamei evidentia metalele din componenta ei.De multe ori lama pastra amprentele degetelor mari si chiar ale buzelor fierarului. Teaca,desi traditional era confectionata din lemn,uneori era din fildes,sau chiar din aur.
In lupta,razboinicul avea trei kris-uri:al lui,al socrului,si al familiei sale,care i-a fost transmis din tata in fiu.Teaca unui kris servea la pararea loviturilor.
Creatorii kris-ului erau fierarii,numiti empu,sau pandai besi.In Bali,aceasta indeletnicire era rezervata clanului Pande,ai carui membrii faceau si bijuterii.Acestia nu doar fabricau arma;ei indeplineau si o serie de vechi ritualuri magice,care confereau lamei puteri mistice.Din aceasta cauza,kris-ul era considerat aproape o fiinta vie,deoarece era salasul unor spirite,bun sau rele.Legendele povestesc despre kris-uri care se miscau prin proprie vointa,ucigand singure oameni,sau care se se ridicau cand erau strigate pe nume de stapanii lor.Altele isi ocroteau stapamii de incendii,moarte,recolte proaste,aduceau noroc si belsug.
Evident,aceste legende sunt legate de realitatile cu care se confrunta populatia in care au luat nastere.De exemplu,legenda kris-ului numit Beras Wutah,din Java,spune ca acesta i-ar fi asigurat proprietarului sau o viata linistita,fara grija foamei.In realitate,aceasta arma era desemnata ofiterilor guvernamentali care erau platiti total sau partial in produse alimentare,mai ales orez.
Puterile incatusate in kris puteau fi benefice sau malefice,si existau teste pentru a determina acest lucru.Taieturi pe frunze,grosimea lamei,toate erau indicii,dar testul suprem cerea posesorului sa doarma cu arma sub perna,astfel incat spiritele kris-ului sa poate comunica cu el in vis.Daca omul avea un cosmar,lama era nefasta si trebuia abandonata,dar daca visul era bun,arma avea sa-i aduca noroc.Totusi,daca o arma era nefasta pentru o persoana putea foarte bine fi benefica pentru o alta.Ideea era ca kris-ul isi alegea stapanul in aceiasi masura in care acesta isi alegea arma.Era vital ca intre pumnal si proprietar sa existe armonie.
Datorita puterilor magice ale kris-ului razboinicii le aduceau acestora ofrande in temple,de asemenea,se credea ca indreptand varful kris-ului spre o persoana,condamnai aceea persoana la moarte;pentru a neutraliza acest efect,inaintea inceperii antrenamentelor de silat,razboinicii atingeau varful lamei de pamant.
Kris-ul e reprezentat in prezent pe moneda de 1 cent a dolarului malaiezian si din borneo.Dupa ce Malaiezia si-a castigat independenta,kris-ul a devenit un sinbol al nationalismului malaiezian.
Forma si scopul kris-ului nu s-au schimbat din antichititate pana in prezent.
O trasatura comuna tuturor lamelor din Asia e dublul lor scop.Scopului practic,i se alatura intotdeauna unul mistic.Arma nu e doar un instrument,ci devine o opera de arta,care pastreaza in ea o parte din spiritul creatorului ei,si,apoi devine parte din spiritul proprietarului,servind nu doar in lupta ci si ritualuri magice.
E firesc deci ca artele martiale sa contina tehnici de cutit.O caracteristica a artelor martiale indoneziene,in special silat-ul sau kali filipino,sau escrima e ca nu predau tehnici de aparare cu mana goala in fata unei agresiuni cu un cutit,ci se predau tehnici de cutit contra cutit,deoarece aceasta arma e,in aceste regiuni o prelungire fireasca a bratului.
De aceea am adaugat acestui articol un clip cu o demonstratie de escrima a lui Frans Stroeven,un adevarat maestru,care a invatat escrima de la sursa,si personal consider ca e la ora actuala cel mai bun luptator cu cutitul.Sper sa va placa.

Athame

Un pumnal cu design zvelt,armonios si echilibrat,numit Athame,a avut si inca are o importanta deosebite in ritualurile numeroaselor culte pagane si neopagane,se inspiratie celta,pana la modernul Wicca.
Pumnalul,desi poate avea multe forme,de cele mai multe ori are un tais dublu,cu un varf ascutit si cu maner negru care poate fi incrustat cu diferite simboluri,de la cele astrologice la rune.In unele cazuri varful pumnalului poate fi bont pentru a preveni ranirea accidentala in timpul ritualului.
Athame e utilizate pentru a directiona energia,sau pentru a delimita Cercul Magic;nu are utilizare fizica;nu e folosit pentru scopuri atat de comune cum ar fi taiatul unor ierburi sau a unor corzi.In aceste cazuri se foloseste un alt cutit,numit bolin,cu un singur tais,varf rotunjit,si maner alb,din os.

Athame,ca principiu falic,masculin,e utilizat in combinatie cu chalice-ul-un potir care simbolizeaza principiul feminin in evocarea procreatiei,a creativitatii universale.
Unele culte nu utilizeaza o lama de fier,ci prefera cuprul,bronzul sau lemnul.Aceste culte sunt inspirate din Sidhe,o mistica semintie galica,asemanatoare cu elfii,care exista intr-un univers paralele si pentru care fierul e daunator.
Athame,ca principiu masculin e asociat si cu principiile aerului sau cel al focului.
Atingerea athame-ului altei persoane fara consimtamantul acesteia e considerata o intruziune in spatiul ei personal.
Exista ritualuri pentru consacrarea unui athame,iar la cumpararea acestuia e important sa nu te targuiesti asupra pretului.
Termenul "athame" deriva din latinescul "artavus",care desemneaza un mic cutit utilizat pentru ascutirea penelor scribilor,la care se face referire in stravechea scriere Cheia lui Solomon.
O etimo;ogie alternativa e propusa de Idris Shah,care sustine ca "athame" provine din al-dhamme,cutitul magic al unui cult magic,medieval,din Maroc si Andaluzia.
In mitologiile nordului,athame e asociat cu Freya,regina walkyriilor,si zeita razboiului,mortii,bogatiei,si,desigur a dragostei.

Designul athame se regaseste in prezent in numeroase pumnale de lupta,si cutite de bocanc din prezent,cum ar fi Guardian Back-Up,de la Gerber,sau Boker Applegate Fairbain,preferatele mele personale.

Multumiri lui Gerald Gardner, Janet si Stewart Farrar si Vivianne Crowley.

Cateva "lame" din neolitic